sâmbătă, 19 ianuarie 2008

de ce blog?

Pe cand am inceput sa scriu la blogul asta, s-a ivit ocazia sa ma inscriu in concursul bloggeri.ro(parca asa se numea). Prima tema: modalitati de promovare a blogului...nu am scris nimic. Nu am considerat ca are rost sa ma apuc sa scriu povesti si compuneri de clasa a-iv-a. Subiectul mi-a revenit in minte de curand, cand am inceput sa ma gandesc destul de serios la modul in care as putea sa imi fac reclama.


Ca mai toti bloggeri traiesc cu impresia ca am ceva de spus. Incerc sa formulez idei in mod coerent, sa le expun si apoi sa astept reactia celorlalti. Feedback-ul este evident un lucru primordial cand vine vorba de comunicare. Privit din acest unghi, popularizarea blogului ar deveni echivalenta cu a cere feedback.
Deci, care sunt cele mai eficiente metode de a cere feedback? Intr-un mediu corporativ, as spune ca implica o confruntare cat se poate de directa, in care sa poti afla ce faci bine, ce gresesti, unde e loc de imbunatatiri etc. Eu nu imi propun sa aflu ce gresesc sau ce fac bine. Nu pot cere feedback asa...aici centrul universului sunt eu, egoist si incapatanat. Dorinta de schimbare exista inconstient, samanta ei e plantat si e incoltita. Cand eu o sa ma schimb o sa se schimbe si blogul meu, felul meu de a vedea lumea. O sa schimb lucrurile pe care le spun si oamenii o sa creada ca nu sunt consecvent. Asta doar in cazul in care lumea o sa fie interesata de ce scriu. E mai bine sa-ti ceri scuze, decat sa ceri voie? Oare asa e? Cand vine vorba de blog...mai bine nu-ti ceri nici scuze...Daca stau sa ma gandesc bine, sau no, daca stau sa ma gandesc, sau, cel putin daca stau, ajung la concluzia ca singura solutie este sa am linkul pe cat mai multe siteuri...si sa scriu bine...si sa nu uit sa folosesc tag-urile pentru articole...

Acum dupa indelungi ganduri de sambata, ma pregatesc sa ma uit la un stand up comedy, care se vrea a fi genial. Tipul se numeste Joe Rogan, show-ul e din 2006 si de-abia astept sa-l vad...Desi, daca o sa ma astept la prea multe o sa fiu dezamagit si o sa adorm trist...

3 comentarii:

Mili spunea...

acum ca ai adus in discutie tema asta, ma gandesc ca intr-adevar e putin ciudat, "putin" e un cuvant soft, ca asteptam feedback de la alte persoane cu privire la povestile despre viata noastra...sa fie nevoia de acceptare sau de aplauze? oricum, e inca o modalitate de a fi mai mult actori si mai putin spectatori :)

Laura spunea...

Actori...mai putin spectatori..Corect spus...CAnd scriu, vreau sa mi se citeasca ce am scris...dar eu nu am rabdare sa citesc cu atentie ce au scris ceilalti...Ar trebui sa fie scurt si sa ma atraga tema ...Scrisului

Turim spunea...

raspunsul la intrebare ar putea fi:
-simtom al singuratatii.
-supapa a frustrarilor.
-am ceva de spus .si tre sa spun.si n-am cui.sau nu ma asculta,sau nu intelege.
-nu am nimic de spus.si-mi scot la incalzire cuvintele.
p.s. poate ma inveti si pe mine modalitatea de promovare.
Turim
http://turimsiurim.blogspot.com/