muraturi

Bucuresti, prezent:
aglomeratie infernala, masini peste masini, locuri de parcare din ce in ce mai putine, masini in serviceuri din ce in ce mai multe;

Bucuresti, peste 6 ani
Mircea se trezeste in fiecare dimineata la ora 6. Trebuie sa ajunga la munca pana la ora 9. Se trezeste, opreste ceasul, mai motaie un sfert de ora dupa care incepe ritualul de dimineata: cafea, televizor si ocazional cereale cu lapte; in general doar cereale...

Locuieste cam la 6 kilometri de servici. Pe jos, probabil i-ar lua o ora jumate. Cu bicicleta ar face probabil mai putin, dar nu are cum sa ajunga pana acolo, si chiar daca ar avea, nu ar avea unde sa o lase. Cu masina drumul e ucigator, dar ramane singura solutie. Metroul s-a surpat de mult. Ultima data cand se incercase inlocuirea unor conducte de apa, Dorel a spart din greseala unele de gaz, care la randul lor au afectat serios structura de rezistenta a multor blocuri si edificii. Metroul a resimtit efectul din plin. Totul se intamplase in zona eroilor. Explozia distrusese in integime statia. Tunelele au fost inundate de Dambovita si au fost declarate inutilizabile. O masina mai nou costa 25 RON, cu plinul facut. Evident, 25 RON e cel mai ieftin model, folosit zilnic pentru mers la munca. Masina e construita dintr-un aliaj nou si foarte usor. Sunt si foarte usor de fabricat. Poti sa cumperi una de la orice benzinarie si sunt suficiente pentru o singura persoana. Mircea a mers pana la RomvPetromul din colt si isi lua una rosie, de 2 persoane. Miercurea isi lua tot timpul una rosie. In parcarea din fata, erau afisate masini de mai multe dimensiuni: cea mai impresionanta era una de 4 persoane, care costa 250 RON si care avea o autonomie de 400 de km. Era inca prea devreme pentru el sa se gandeasca la vacante. Drumul pana la munca era a doua cea mai neplacuta perioada a zilei. Pentru Mircea, intoarcerea era cea mai chinuitoare. In general lucrurile se desfasurau in felul urmator: se urca in masina, o lua in jos pe bulevard, intra pe niste stradute stramte de unde lua o colega de servici cu el, apoi revenea in bulevardul central si mergea pana unde avea sansa sa ajunga. In unele zile merge 2 km, in altele 3. Arareori reusise sa mearga 4 km. I se intamplase o data, cand toata lumea plecase in pelerinaj la moastele unui sfant nou descoperit. Parcarile erau intr-adevar ciudate si, de departe, cele mai periculoase locuri din lume. O masina parcata nu mai putea fi mutata. Cand nu mai aveai unde sa mergi, coborai din masina si continuai pe jos, printre celelalte masini. Din tot bulevardul imens, de 70 de metri latime, oamenii nu circulau pe o banda de mai mult de 10 metri. Se fereau de noile creaturi ce aparusera in acest nou habitat antropic. Daca mergeai singur riscai sa fi atacat de caini si aurolaci. Aglomerarile de oameni erau evitate, mai ales datorita sunetelor stridente pe care le scoteau mobilele lor. Se aflau la un pas de apocalipsa, si totusi soneriile nasoale nu disparusera inca. In doar 5 ani, animalele urbane avusesera o evolutie surprinzatoare: li se latisera si lungisera maxilarele, le mai crescusera 2 randuri de dinti foarte ascutiti, care se schimbau regulat precum cei de rechin, se hraneau cu masini si ocazional, in zilele cu adevarat toride, se desfatau cu ce mai gaseau prin rezervor. Umblau in general in haite de cate 50 de indivizi. Cinci sau sase era masculi alfa, si aurolaci, si caini. Restul nu distingeai prea bine ce sunt. Cel mai bine era sa ii eviti. In mod ciudat, aceste noi creaturi erau chiar apreciate in societate: isi faceau excelent treaba de gunoieri urbani, consumau si digerau cantitati uriase din orice aliaj. Oamenii de stiinta nu gaseau nici o explicatie. Mircea in schimb, s-a gandit tot timpul ca pentru ei totul e un fel de turta dulce, cu sau fara glazura, invelita sau nu in ciocolata, cu bombonele sau cu fructe deshidratate.

Pentru Mircea, existenta sa nu are sens, cum nu are nici cea a celor din jur. Singurii care fac ceva folositor sunt devoratorii de gunoaie. Cinic vorbind, singurul sau scop este acela de a-i tine satui pe devoratori, adevaratii conducatori ai lumii.

Bucuresti, peste 10 ani:
...