senzatii tari

Astazi, dupa foarte multa vreme, am gatit. Cred ca Vladutz s-a bucurat ca nu l-am mai sacait cu posturi despre mancare. Oricum, pasiunea asta a mea n-o sa dispara niciodata, chiar daca nu sunt un bucatar priceput. Timp e, si poate ma invechesc si eu ca vinul bun, nu ca branza Camembert.

Astazi am facut paste. Am incercat fusili. Poate pentru un bucatar italian exista si alte lucruri importante: compozitia, cat sunt de uscate, grosimea s.a.m.d., dar eu m-am limitat la cat timp trebuie sa le fierb. Evident m-am uitat dar tot dupa ochi le-am lasat pe foc. Sa nu para fierte prea tare, sa fie asa, "al dente". In timp ce fusili mei sareau in oala, m-am apucat de sos. Se spune ca sosul e cel mai important lucru din paste, asa ca de data asta l-am lasat intr-o nota mai autentica si nu l-am imbunatatit cu salam, sunca sau cremvusti. Am taiat in schimb niste gogosari si niste usturoi si i-am pus sa se prajeasca intr-o picatura de ulei si o bucatica de unt. I-am lasat o vreme pana a facut usturoiul schimb de culoare cu gogosarul, dupa care am adaugat bulion si am lasat tot pe foc pana a scazut putin.

In final, am luat cate un pumn de paste o data, le-am pus in farfurie si am ras putina branza pe ele. La sfarsit am pus sosul, dupa care am mancat cu pofta, fara sa mestec prea des.

Acum urmeaza spalatul vaselor....nashpa!!!!!!

p.s. - pentru cei care stiu cat sunt in stare sa lungesc ceva ce pot spune intr-o propozitie, sa nu se arate prea surprinzi, altfel o sa trebuiasca sa ilustrez cumva povestea stropitului cu vasla....;)