Platforma - Houellebecq

Azi am terminat de citit Platforma. E o carte foarte faina si scrisa intr-un mod extrem de interesant. E usor de citit. Ideile se succed fluent si subiectul se schimba adeseori fara sa iti dai seama. Autorul merita toata stima. Tema abordata este cea a turismului sexual. Toata cartea incepe cu o excursie in Thailanda, unde personajul principal, Michel, are cateva experiente cu maseuzele locale. Scenele efective de sex nu sunt lungi, si nici lungite sau presarate cu picanterii de genul: i-a luat si i-a admirat, si vai ce fior...infirator. Dimpotriva, totul se integreaza perfect in firul narativ si vine mai mult de la sine. Intr-un fel, simti ca ai face exact acelasi lucru in situatia respectiva.
La intoacerea in Franta, Michel incepe o legatura amoroasa cu una dintre fetele pe care le cunoscuse in timpul turului. Valerie pe nume, lucra la cel mai mare operator de turism din Franta, si, ca urmare a unei oportunitati aparute, trebuie sa se ocupe de revitalizarea unor hoteluri dintr-un circuit turistic. Michel sugereaza "turismul de sarm". Succesul e imediat. Intervine imediat islamul si teroristii lui pentru a remedia situatia. Nici de teroristi sa nu va speriati pentru ca pana si acestia se incadreaza perfect in firul narativ: apar pentru putin timp, chipurile nu li se vad, ucid o gramada de oameni etc...
Cartea, din ce am inteles eu, a suparat pe multa lume, incepand cu feministele si militantii pentru drepturile omului, si terminand cu lumea islamica. In final personajele principale mor, si moartea e prezentata in ambele ipostaze: rapida, brutala si prelungita, inceata, chinuitoare. Practic, ideile lui Michel pun in miscare un mecanism mai mare decat isi putea imagina. E un fel de mini-aplicatie a teoriei haosului: cand unui fluturash i se falfaie o aripa intr-o parte a planetei, ar putea sa creeze o tornada in cealalta. Cartea in sine, mi s-a parut a fi ultimul drum al unui om: incepe prin a parea un om care nu exista, care gaseste apoi ratiunea de a trai in dragoste si care ajunge sa piarda singurul lucru pe care-l mai avea. E trist, dar e singurul mod in care poti incheia definit o poveste. Ar mai fi: "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti", dar in ultima vreme, cand lupta dintre bine si rau nu se mai termina dupa 3 zile si 3 nopti, chiar si acest final fericit ramane prada indoielii, speculatiei si dubiului.

Acuma ce vroiam de fapt sa zic: cititi cartea! Pe metrou e lectura excelenta. Personal, stiind ca in metrou toata lumea citeste orice de unde apuca, am avut momente in care m-am gandit ca daca cineva ar imparti un paragraf cu mine, m-ar considera o specie de pervers.

P.S. - vedeti si filmul cu japonezi de mai jos...nu sunt chiar samurai, dar baietii dau bine cu coasa