6 ore

Atat am facut astazi cu masina de la Fagaras la Bucuresti. A fost, de departe, cel mai greu drum la Bucuresti de pana acum. A durat cu 2 ore in plus, ore pe care le-am petrecut in coloana, bara la bara.

Pana in Predeal am mers excelent. Chiar ma miram ca nu e nici o masina pe drum. Ajung la iesirea din Predeal, si dupa prima curba, frana. Numai masini se vedeau pana in departare. Era cam ca in al 13-lea razboinic: un sarpe de foc...un foc rosu, care palpaie cand apesi pe frana. Toata aventura de acolo pana la soseaua cu 4 benzi a durat ceva mai mult de o ora. A durat totusi mai putin decat ma asteptam. Am fost surprins sa vad ca initiativa politiei Comarnic de a dirija circulatie pe o sosea dreapta, nu in intersectie, a fost rapid implementata si in Predeal, Azuga si Sinaia.

Drumul pana la Ploiesti si putin dupa nu a durat foarte mult. 1 ora de mers bine, constant, cu viteza decenta, nu exagerata. Eram fericit ca ajung repede si ca pot face mai mult din ceea ce mi-am propus: nimic.

Am ajuns la Ciolpani, unde am stat o ora. Am stat = 5 km, timp in care mi-am pus intrebari de-a dreptul existentiale: unde dracu sunt? ce naiba s-o fi intamplat? de ce sta manelistul ala cu geamul deschis? samd. Raspunsurile le-am gasit tot eu: dupa vreo 45 de minute am vazut semnul de iesire din Ciolpani; s-a intamplat un accident in urma caruia un om a murit si alti 2 au fost raniti (multumesc EuropaFM), masina am vazut-o si eu si nu mi-am dat seama ce marca fusese in tinerete; manelistul probabil se besise si d-aia isi taia intr-una venele.

Dupa aproape o ora jumate am trecut si de locul accidentului si distanta fata de Bucuresti scadea simtitor. Am tras o spaima inainte de Saftica, pentru ca o specie de idiot a reusit sa-si buseasca masina si sa formeze alta coloana. N-a durat decat cateva minute, dar no, gestul conteaza. In fine, am ajuns si prin Baneasa, unde am vazut 2 masini de pompieri, ambulanta si politie deplasandu-se in sens invers directiei mele de mers.

In concluzie, au fost 6 ore investite cu folos: sigur nu o sa raman in Bucuresti. Te omoara incet viata in el, si mai rapid incercarea de a ajunge in el.

Acum m-am relaxat cu un Riesling de Jidvei. Bun vin, buni pupici...