Am fost aseara la concert la Muse. Eu pana acum nu am ascultat deloc Muse. Nu stiam nici o piesa nici macar dupa nume. Nu cred ca sunt chiar modelul de fan sau macar de om interesat care sa mearga la concert ca stia multe despre muzica formatiei respective, sau macar despre picanteriile vietilor personale ale membrilor. Am mers la concert pentru ca am avut chef. Am ales sa nu merg la alte formatii despre care stiam mult mai multe chestii, d-alde Placebo, Depeche Mode sau Faithless. Imediat dupa concert, dupa ce mi-au fost povestite primele impresii de oameni care mersesera, de fiecare data, am regretat pentru un moment ca am lipsit. E, acum e randul meu sa ma razbun.
Am ajuns la stadion si am urmarit coada pana la sfarsit, vreme de o strada si-un colt de intersectie. M-am asezat la sfarsit si m-am pus pe asteptat cu prietena mea si inca alti doi prieteni. Coada s-a lungit si daca intarziam chiar si un minut stateam macar cu vreo 20 de metri mai in spate. La inceput am stat lejer. Lumea se comporta straniu de civilizat. Eram la coada si totusi stateam relaxati si nu eram deloc inghesuiti. Un jandarm, slujitor al statului si faclie de veghe asupra sigurantei nationale, a venit si ne-a zis sa mai strangem randurile. Ahem...se pare ca inghesuiala era o chestie obligatorie. In fine, dupa vreo 50 de minute in care nu s-a schimbat nimic, s-a pornit intrarea in stadion. Sincer, ma asteptam sa fie concertul direct pe iarba. Afara se facea de ploaie, si stiu din experienta anterioare ca la concertele care merita sa fi intotdeauna ploua. Eu eram pregatit pentru imbulzeala in ploaie si noroi, dar n-a fost deloc asa. N-a plouat, n-a fost noroi, si in jurul meu erau doar oameni linistiti. In fine, a inceput concertul cu fostul solist al trupei Suede. A cantat ceva de la el si ceva de la Suede. Piesele vechi erau chiar tari. Ca majoritatea vocilor de trupe ce au ales o cariera solo, canta despre dragoste. Cam plictisitor si muzical fumat subiectul. Trecand peste impresiile despre subiect, inceputul a fost chiar promitator. Pacat ca a fost urmat de o pauza destul de lunga pentru naiba stie ce, si s-a pierdut tot scopul incalzirii efectuate de Mr. Anderson.
Dupa care a inceput Muse. :). Oamenii s-au prezentat super-tare. Stiu ca suna a impresie de Al Bundy sau Homer Simpson, dar chiar trebuia sa vedeti cat de frumoase erau luminitele. M-a impresionat ca s-au pregatit atat de bine, chiar si pentru o scena mica si un stadion mic cum a fost cel de aici. Nu mi s-a parut ca a fost extrem de multa lume. Cu siguranta nu a fost mai multa decat la Apocalyptica sau la Rasmus in Targu - Mures. Poate a fost doar o impresie si am mancat ciuperci fara sa stiu toata seara. Concertul a fost extraordinar. Consider ca e cel mai fain concert la care am fost pana acum. M-as mai duce o data daca as avea ocazia. Dar pe un stadion mai mare, cu boxe mai puternice si cu mai multe lumini si cu mult mai mult noroi :)).
La multe concerte am simtit o chestie foarte placuta. Descrierea o sa sune putin cam corny, dar asta e. Senzatia e creata de o pala de vant rece care bate peste toti oamenii aia agitati, care te loveste usor fix cand solistul striga sau interpreteaza cine stie ce bucata mai grea. Si vantul ala rece parca te mai trezeste putin si parca reusesti sa te detasezi de tot ce e in jurul tau. Minunata senzatie....
duminică, 7 octombrie 2007
Muse
Publicat de
spydare
la
18:19
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)


0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu